6 motive pentru care sa nu superi copilul

1. O fetita vorbea cu profesorul despre balene. Profesorul spunea ca este fizic imposibil ca o balena sa inghita un om pentru ca are gatul prea stramt. Fetita i-a spus ca prietenul ei Johan a fost inghitit de o balena. Iritat, profesorul i-a repetat ca acest lucru este fizic imposibil. Fetita i-a raspuns: „Cand am sa merg in rai, am sa-l intreb pe Johan”. Atunci, profesorul a intrebat-o: „Si daca Johan a ajuns in iad ?” si fetita i-a raspuns: „Atunci, ai sa-l intrebi tu”

2. La o gradinita, educatoarea i-a pus pe copii sa deseneze. In timp ce se plimba printre ei, a observat o fetita care era foarte concentrata asupra desenul ei si a intrebat-o ce deseneaza. Fetita i-a raspuns ca il deseneaza pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Fara sa isi ridice privirea de pe desenul ei si la fel de concentrata pe pictura, fetita i-a raspuns: „Ai putina rabdare, imediat vor sti „!

3.  Parintii discutau cu copiii lor de 5 si 6 ani despre cele 10 porunci. Dupa ce au ajuns la porunca despre cum „sa-ti cinstesti parintii”, copilul cel mic i-a intrebat daca exista vreo porunca si pentru parinti despre cum sa-si trateze copiii. Cel mare a raspuns fara sa stea pe ganduri „sa nu omori” !

4. O fetita statea langa mama ei si o studia. La un moment dat, a observat cat de multe fire de par alb are pe cap si a intrebat-o de ce. Mama i-a raspuns: „De cate ori ma superi, sau faci un lucru rau si eu sunt nefericita, imi iese cate un fir alb”. Dupa cateva momente de gandire profunda, fetita i-a raspuns: „Deci asa a ajuns bunica sa aiba tot parul alb …”

Deci, e oficial: îi invidiez pe proşti!

Acum ceva vreme am citit o carte absolut demenţială pe nume „How I became stupid” şi e scrisă de Martin Page. În carte e vorba despre un tânăr intelectual, Antoine, care îşi dă seama că e mai bine să fii prost pe această lume, aşa că încearcă să se „prostească”. Bineînţeles că nu-i iese planul. După ce ajunge în comă alcoolică la spital, după numai o gură de bere, se duce la Mc Donald’s, să mănânce mâncare nesănătoasă… Ajunge să devină milionar la bursă, doar pentru că a vărsat cafea pe calculator… În sfârşit… Până la urmă, îşi revine la starea iniţială, de intelectual, îşi găseşte iubirea şi începe o viaţă nouă.

Cartea asta m-a pus pe gânduri… Oare fericirea de la ce vine? E mai bine să ai anumite cunoştinţe despre lumea ce te înconjoară şi să ai opinii ferme, sau să fii ignorant şi să ai o vedere îngustă asupra vieţii?