Ce înseamnă să ai ghinion aka Îmi bag cracu’ în ea de rablă

First of all… Yeah, ME is back! Am stat fără calculator aproape o săptămână şi am înnebunit!!!

Pe scurt (sau nu…)

M-a mâncat în trei litere (vorba lu’ Mircea Badea) să-mi tunez calcu’ – să-i dau nişte lecitină aka să-i bag nişte memorie. Noua memorie (bine, nu era chiar nouă, era împrumutată) se pare că nu e compatibilă cu rabla mea. (Până la urmă am rămas tot cu jafu’ meu de memorie).
După ce am observat cu mulţi draci făcuţi că memoria împrumutată nu merge şi nici măcar nu-mi mai porneşte rabla. Fază tare: nu-mi intra în Windows, dar cooler-u’ mergea… şi mergea… şi mergea. Dacă îl scoteam din priză se oprea, da’ când îl băgam iar, începea să se învârtă.
Am făcut cooler-ul să nu se mai învârtă fără sens, da’ altă belea: îmi cerea cdu’ de Windows, ăla pe care nu-l aveam, ăla pe care i-l dădusem fratelui Andradei, pentru că avea nevoie de el.
O pun pe Andradaa să traverseze Bucureştiul să-mi aducă cdu’, mi-l aduce, da’ se înţâmplă altă nefăcută: nu reuşeam să reinstalez Windows-u’ pentru că al meu calculator nu stătea aprins mai mult de un minut. Mi se închidea, pur şi simplu.
Apăs pe nişte chestii p’acolo (nu mă pricep, nu cunosc) şi îl fac să meargă şi să nu se mai oprească. Eu, fericită, zic: „Finally, o să am calculator”. Asta se  întâmpla sâmbătă.