Îmi povestea o tipă zilele trecute despre o altă tipă care încearcă să se îmbogăţească rapid. Numai că o face total greşit.
Deci… E vorba de o ea, pe la 30 şi ceva de ani, şi un el, ceva mai june decât ea. Ea a lucrat la o bancă destul de mare, la departamentul de credite. Acolo l-a cunoscut pe unu’ cu foarte mulţi bani şi cât se poate de însurat. Între timp s-a întâmplat ca banca la care lucra să se prindă de unele dintre smecheriile pe care le făcea ea (nu de alta, da’ le făcea foarte prost) şi a dat-o afară. Se combină fata cu junele şi-l pune să se culce cu nevasta bogătaşului şi s-o filmeze.
Fata noastră se duce la soţul încornorat şi îi spune să-i dea 12 miliarde (300.000€) ca să-i arate cu cine se „distrează” nevastă-sa. Încornoratul zice nu, poate afla şi singur şi pe bani mai puţini. End of story.
Acu’ morala: Dacă faci una groasă, măcar fă-o cui trebuie!
Nu putea fata să se ducă la nevastă!? Aia ar fi plătit oricât, numai să nu afle încornoratu’, nu?!
Acu’ el, dacă ştie, are o groază de posibilităţi de a afla totul. Cea mai simplă: o rupe p-aia în bătaie. Cost: 0€
O altă postibilitate: un detectiv particular, Cost: câteva sute de euro, maxim 1000. Muuuult mai puţin decât cei 300.000€.
Sau alta: îl pune pe unu’ s-o urmărească, fără ca ăla să fie detectiv. Cost: câteva sute de lei.
Morala no° 2: Greu e când eşti prost!
Blogu' lu' Flory 