Chestii feminine pe care nu o să le înţeleg niciodată..

1. Buzele ţuguiate

Frate, mie mi se pare că femeile care stau cu buzele aşa cer o mare… felaţie, ca să nu zic altfel.
Acum de ce să fiu ipocrită? Trebuie să recunosc faptul că natura a fost generoasă cu mine la capitolul ăsta, dar am mai văzut şi alte fete/femei cu buze pline care stau cu ele ca şi cum ar aştepta-o din toate direcţiile. Nu le înţeleg, pe bune.
Azi a venit Andradaa pe la mine. Am stat, am păpat, am vorbit. Când a venit timpul să plece îmi zice că nu mă poate pupa de la revedere pentru că e dată cu gloss cu “injection”. Huh!? Ce dracu’-i aia?! “Păi”, îmi zice ea, “e un gloss special care te face să stai cu buzele ţuguiate. D-aia stau babuistele aşa. Că le înţeapă şi e şi un pic amar.” Am rămas blocată. De ce dracu’ te-ai da pe bot cu ceva care te înţeapă şi mai e şi amar?! Mă depăşeşte chestia asta. Pe bune.

2. Poşetele

În special cele de firmă (scumpe). Care-i faza? Mi se par urâte cu spume şi mai şi costă căruţa de bani. Nu le înţeleg pe femeile care cer iubiţilor poşete (pardon, genţi, gentoaie… că poştelele ar trebui să fie mici, nu dulapuri ambulante, aşa cum se poartă acum…). Care e motivul de bucurie că l-ai făcut p-ală să-ti cumpere o geantă?! Oricum, o plăteşti, da’ în natură, că el te cumpără prin geanta aia…

3. Buchetele de flori

Niciodată nu mi-a plăcut să mi se ofere flori. Ce înseamnă, de fapt, asta? “Uite, pisi, ca semn al iubirii mele, îţi ofer un snop de plante moarte.” Nu, mersi. Nu e cazul.

4. Obsesia cu maşinile bărbaţilor

“Ăla are Audi TT. E foarte tare tipu’”. Am auzit replica asta de milioane de ori şi mi s-a acrit! Poa’ să aibă şi Porche Cayenne, că dacă el e superficial (şi, mai mult ca sigur, e) şi nu a citit nici măcar o carte în viaţa lui (Playboy şi Hustler nu se pun la socoteală), nu dau doi bani pe el! Având în vedere că suntem în Rromânia, unde totul se cumpără pe credit şi maneliştii sunt peste tot, cum dracu’ să dai de cineva cu adevărat valoros? Pe bune, acum!

5. Cluburile de fiţă

Să fi văzut acolo, să ştie lumea că ai “valoare”. Dacă vreau să mă duc undeva, mă duc pentru că simt că acolo mă pot distra, nu ca să fiu văzută de nu ştiu cine şi ca acel cineva să se oftice.

6. Pozele de pe site-uri

Facebook, Hi5, Netlog, Tagged, sunt doar câteva. Să zicem că am fost la o distracţie în weekend şi am făcut 1000 de poze. De ce trebuie să le postez online, să le vadă X-ulescu şi să îşi bage unghia în gât de invidie? De ce m-ar interesa pe mine să fac pe cineva invidios? Sau, dacă tot vreau să înnebunească ăla/aia, nu mai bine să nu vadă nimic şi să se gândească “Oare cum a fost? Oare ce au făcut?” Nu leşină mai rău?